Ca urmare a articolului nostru anterior legat de cerințele obligatorii pentru efectuarea inventarului patrimoniului, cel puțin anual, la sfârșitul exercițiului financiar, in prezent dorim să punem accent pe un aspect specific legat de pierderile tehnologice, care sunt inerente în timpul procesului de producție, creând impact atât asupra activității entității, cât și asupra fiscalității acesteia, și anume impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată.

Codul fiscal românesc limitează deductibilitatea costurilor tehnologice, considerând drept cheltuieli deductibile doar pierderile tehnologice care sunt incluse în norma de consum propriu a entității, necesare pentru fabricarea produselor. În consecință, având în vedere insuficiența prevederilor fiscale referitoare la interpretarea pierderilor tehnologice, precum și definirea și structura normei de consum, recomandăm entităților să formalizeze procedurile interne, care vor permite entității să susțină fondul și sa exprime cat mai corect realitatea proceselor sale de producție, inclusiv factorii generatori ai pierderilor tehnologice. Definiția, metoda de calcul și fluxul de operațiuni și controalele activităților conexe privind pierderile tehnologice ar trebui să fie documentate în manualul de politici contabile al entității.

În absența acestor proceduri și documentații oficiale, pierderile tehnologice pot fi considerate ca fiind nedeductibile de către autoritățile fiscale.