O activitate importantă ca parte a procesului de raportare a închiderii financiare este respectarea principiului contabilității prudențiale, ceea ce înseamnă că activele nu sunt supraevaluate și pasivele nu sunt subevaluate, astfel încât situațiile financiare ale entității să reprezinte o imagine fidelă și corectă a poziției financiare și a rezultatelor entității.

În acest scop, conducerea trebuie să estimeze valoarea realizabilă netă a stocurilor și încasările cele mai probabile ale creanțelor și, dacă este necesar, să le ajusteze în consecință.

În aceeași manieră, entitatea va analiza dacă există bunuri sau servicii primite/vândute, dar pentru care facturile nu au fost încă primite sau emise și pentru care entitatea va acumula și, în consecință, va recunoaște veniturile sau cheltuielile în anul în care au fost suportate, indiferent de momentul facturării sau plății.

La data bilanțului, entitatea va analiza dacă există evenimente care fie creează o obligație legală sau implicită, și anume ca eveniment care obligă și, prin urmare, are ca rezultat faptul că entitatea nu are altă alternativă realistă decât decontarea obligației, fie dacă practica trecută creează o așteptare validă din partea unei terțe părți, și anume ca obligație implicită.

O entitate trebuie să recunoască un provizion dacă și numai dacă:

• O obligație prezentă (legală sau implicită) a luat naștere ca urmare a unui eveniment trecut (evenimentul generator de obligații).
• Plata este probabilă ("mai mult ca sigur")
• valoarea poate fi estimată în mod fiabil

Suma recunoscută ca provizion ar trebui să fie cea mai bună estimare a cheltuielilor necesare pentru decontarea obligației actuale la data bilanțului, adică suma pe care o entitate ar plăti în mod rațional pentru a deconta obligația la data bilanțului sau pentru a o transfera unei terțe părți.

Provizioanele ar trebui să fie utilizate numai în scopul pentru care au fost recunoscute inițial. Acestea ar trebui să fie revizuite la fiecare dată a bilanțului și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă.

În cazul în care nu mai este probabil să fie necesară o ieșire de resurse pentru decontarea obligației, provizionul trebuie reluat.

Cele mai frecvente obligații pentru care se poate constitui un provizion sunt litigiile, amenzile, penalitățile, costurile de dezafectare a activelor fixe, restructurările, pensiile, impozitele, bonusurile angajaților sau concediile nefolosite.

A obligație posibilă (o datorie contingentă) este prezentată, dar nu este contabilizată. Cu toate acestea, prezentarea nu este necesară dacă plata este îndepărtată.