Aspecte cheie pentru inchiderea exercitiului financiar 2020

Întrucât majoritatea companiilor se află în perioada de închidere a exercițiului financiar 2020, prezentăm în cele ce urmează aspectele cheie privind întocmirea situațiilor financiare anuale, precum și particularitățile fiscale privind definitivarea impozitului anual.

Aspecte contabile

Odată cu închiderea anului financiar, companiile trebuie să organizeze lucrările de închidere a exercițiului financiar în vederea întocmirii și depunerii situațiilor financiare.

Obligația de întocmirea a situațiilor financiare anuale

Entitățile menționate la art. 1 alin. (1)-(4) din Legea Contabilității nr. 82/1991 au obligația de a completa și publica situațiile financiare la fiecare sfârșit al exercițiului financiar.

În funcție de principalii indicatorii financiari (cifră de afaceri, active totale și număr de salariați), companiile au fost împarțite în trei grupe. Dacă o companie depășește două din cele trei praguri în două exerciții consecutive, trebuie să utilizeze setul de situații financiare conform noii încadrări.

Plafoanele în funcție de care se întocmesc situațiile financiare sunt:
  1. Microentități (a nu se confunda cu microîntreprinderi definite de Codul Fiscal):
  • Total active: sub 1.500.000 Lei;
  • Cifra de afaceri: sub 3.000.000 Lei;
  • Numărul mediu de salariați: sub 10.
  1. Întreprinderi mici:
  • Total active: intre 1.500.000 lei si 17.500.000 Lei;
  • Cifră de afaceri: intre 3.000.000 lei si 35.000.000 Lei;
  • Numar mediu de angajați: intre 10 si 50.
  1. Întreprinderi mijlocii, mari și entități de interes public:
  • Total active: peste 17.500.000 Lei;
  • Cifră de afaceri: peste 35.000.000 Lei;
  • Număr mediu de angajați: peste 50.

Termene de depunere

Termenele de depunere pentru situațiile financiare și raportărilor contabile ale anului 2020 sunt:

 

  • persoanele juridice române precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, care de la constituire nu au desfășurat activitate, depun o declarație în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar (i.e. 01.03.2021);
  • societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepția subunităților deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European, care depun raportări contabile în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar (i.e. 31.05.2021);
  • persoane juridice aflate în lichidare au obligația depunerii raportărilor contabile în termen de 90 zile de la încheierea exercițiului financiar (i.e. 31.03.2021);
  • celelalte persoane juridice, în termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar (i.e. 30.04.2021).

Obligația de auditare

Conform Legii Contabilității nr. 82/1991, au obligația să auditeze situațiile financiare:

 

  • instituțiile de interes public (conform definiției de la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 82/1991;
  • entitățile care au această obligație prin legile specifice activității acestora;
  • situațiile financiare întocmite în vederea operațiunilor de fuziune, divizare sau lichidare dacă entitățile respective au avut obligația auditării situațiilor financiare anuale;
  • entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: total active – 16.000.000 lei; cifra de afaceri netă – 32.000.000 lei; număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar – 50. Obligația de auditare pentru aceste entități se aplică atunci când acestea depășesc limitele respective în două exerciții financiare consecutive;
  • situatiile financiare interimare întocmite în vederea distribuirii trimestriale de dividende.

Exercițiul financiar diferit de anul calendaristic

Entitățile care folosesc un an financiar diferit de anul calendaristic aplică aceleași reguli în pregătirea și întocmirea situațiilor financiare ca și societățile care încheie exercițiul financiar la 31.12.2020.

În plus, entitățile care au ales anul financiar diferit de anul calendaristic întocmesc raportări contabile anuale la 31 decembrie distinct de situațiile financiare anuale încheiate la data aleasă.

Raportari financiare IFRS

Entitățile menționate la art 1 alin. (2) din Ordinul nr. 2844/2016 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară trebuie să întocmească situații financiare care sa includă elementele specifice stabilite prin standardele internaționale de raportare financiară. Entitățile menționate la art. alin (2) din Ordinul nr. 2844/2016 sunt:

 

  • societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
  • persoanele juridice prevăzute de OMFP nr. 666/2015 privind aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară de către unele entități cu capital de stat;
  • alte entități obligate prin prevederi legale să aplice reglementările respective;
  • alte entități care au optat pentru aplicarea reglementărilor respective, condițiile în care acestea pot opta fiind stabilite prin prevederi legale.

Aspecte fiscale

Un element important în cadrul situațiilor financiare îl reprezintă definitivarea impozitului anual. Deși termenul de depunere al declarațiilor anuale privind impozitul datorat este anterior termenului de depunere al situațiilor financiare, deseori în urma realizării lucrărilor de închidere a exercițiului financiar sau a auditului rezultă ajustări care atrag după sine necesitatea depunerii unei declarații rectificative.

Este important de menționat faptul că, în ultimii ani, autoritățile fiscale obișnuiesc să facă verificări și să solicite contribuabililor informații cu privire la eventuale neconcordanțe între sumele prezentate în situațiile financiare și declarațiile fiscale iar, în unele cazuri, astfel de verificări sunt urmate de avize de începere a unei inspecții fiscale.

 

Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai relevante aspecte ce trebui luate în considerare la definitivarea impozitului anual.

Relația de interdependență între contabilitate și fiscalitate

Întrucât contabilitatea este principala sursă de informații pentru scopuri fiscale, există o strânsă legătura între politicile contabile și politicile fiscale aplicate de o entitate economică. Începând cu anul 2016, Codul Fiscal consolidează o mai mare dependență față de politicile contabile pentru determinarea tratamentul fiscal aplicabil anumitor operațiuni făcând trimitere directă în unele cazuri la sumele înregistrate în conformitate cu reglementările contabile în vigoare.

Câteva exemple de politici contabile cu impact semnificativ asupra tratamentului fiscal:

 

  • Alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor;
  • Înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, de cheltuieli cu amortizarea;
  • Alegerea metodei de evaluare a stocurilor.

Determinarea impozitului anual

În funcție de data înființării, cifra de afaceri sau activitatea desfășurată, persoanele juridice sunt obligate la plata unui impozit anual după cum urmează:

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Persoanele juridice nou-înființate sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal. Acestea pot opta pentru plata impozitului pe profit dacă au capital social de cel puțin 45.000 Lei și minimum 2 salariați. În caz contrar, trecerea la regimul fiscal privind impozitul pe profit se face numai la depașirea plafonului de 1.000.000 Euro.

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt de 1% din cifra de afaceri pentru microîntreprinderile cu unul sau mai mulți salariați, respectiv 3% pentru cele fără salariați.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit se determină prin aplicarea unei cote de 16% asupra rezultatul fiscal, luându-se în considerare ulterior eventuale credite fiscale pentru stabilirea impozitului final. Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Impozitul impozitul specific unor activități

Impozitul specific se datorează de persoanele juridice care desfășoară activități corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 – „Hoteluri și alte facilități de cazare similare”, 5520 – „Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată”, 5530 – „Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere”, 5590 – „Alte servicii de cazare”, 5610 – „Restaurante”, 5621 – „Activități de alimentație (catering) pentru evenimente”, 5629 – „Alte servicii de alimentație n.c.a.”, 5630 – „Baruri și alte activități de servire a băuturilor”.

Suma de plată se determină în conformitate cu prevederile Legii nr. 170/2016, pe baza unui impozit anual standard și a unor variabile specifice sectorului de activitate. De reținut că în anul 2020, contribuabilii din sectoarele de activitate menționate anterior au fost scutiți de la plata impozitului specific având în vedere restricționarea activităților în contextul pandemiei Covid-19.

Reglementări fiscale privind corectarea erorilor contabile

Pentru determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se corectează astfel:
  • Erorile semnificative care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului reportat, se reflectă, din punct de vedere fiscal, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea și depunerea unei declarații rectificative pentru anul respectiv. Este important de subliniat faptul ca depunerea unei declarații rectificative are drept consecință resetarea termenului de prescripție, acesta urmând a fi recalculat de la data rectificării;
  • Erorile nesemnificative care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit și pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corecția acestora.

Din punct de vedere al reglementărilor contabile, se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale.

Analiza dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală ori cumulată a elementelor. Pe baza politicilor contabile și a raționamentului profesional se poate stabili un prag de semnificație, care poate reprezenta un procent din cifra de afaceri, din profit, din activul net sau din total active.

Credite fiscale

Legislația fiscală în vigoare prevede anumite situații în care contribuabilii pot beneficia de diminuarea impozitului anual datorat, după cum urmează:
  • Credit fiscal extern – dacă o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reținere la sursă iar veniturile sunt impozabile atât în România cât și în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin se deduce din impozitul datorat în România. În cazul plătitorilor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, astfel de venituri sunt scutite;
  • Profit reinvestit – societățile plătitoare de impozit pe profit pot beneficia, în anumite condiții, de scutire de impozit pentru profitul investit în echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare, în programe informatice, precum și pentru dreptul de folosire a programelor informatice. Această facilitate nu este aplicabilă în cazul plătitorilor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor;
  • Sponsorizare și/sau mecenat precum și burse private – contribuabilii pot scădea din impozitul datorat cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat precum și cheltuielile privind bursele private în limita a 0,75% la cifra de afaceri (maximum 20% din impozitul datorat). În cazul cheltuielilor de sponsorizare este important de reținut că începând cu anul 2019, creditul fiscal se aplică doar dacă beneficiarii sunt înregistrați, la data încheierii contractului de sponsorizare, în Registrul entităților/unităților de cult. În cazul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, limita este 20% din impozitul datorat pentru trimestrul în care s-au înregistrat cheltuielile respective;
  • Aparate de marcat electronice fiscale – contribuabilii (atât plătitori de impozit pe profit cât și plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor) care achiziţionează aparate de marcat electronice fiscale pot scadea costul de achiziţie al acestora din impozitul datorat. Este important de subliniat faptul că deducerea se aplică și pentru aparatele de marcat electronice fiscale achiziționate și puse în funcțiune în anul 2018, în anul 2019, precum și a celor puse în funcțiune în anul 2020, înainte de publicarea Legii nr. 153/2020 care a introdus această facilitate;
  • Alte scutiri și reduceri de impozit conform legii

Reportarea sumelor neutilizate

La definitivarea impozitului anual, este important de avut în vedere faptul că sumele neutilizate în perioada fiscală curentă în contextul unui rezultat fiscal negativ se pot reporta în perioadele fiscale viitoare, după cum urmează:
  • Pierderi fiscale – persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit recuperează pierderile fiscale din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi;
  • Cheltuieli de sponsorizare – plătitorii de impozit pe profit pot reporta sumele neutilizate în următorii 7 ani consecutivi iar plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot reporta aceste sume timp de 28 de trimestre consecutive;
  • Cheltuieli cu dobânzile – sumele care nu pot fi deduse în perioada fiscală de referință se reportează, fără limită de timp. Este important de reținut faptul că, în situația în care contribuabilul a schimbat regimul fiscal de la plătitor de impozit pe profit la plătitor pe veniturile microîntreprinderilor, redobândindu-și ulterior calitatea de plătitor de impozit pe profit, acesta nu mai poate utiliza cheltuielile cu dobânzile reportate la data schimbării regimului fiscal;
  • Costul de achizitie al aparatelor de marcat electronice fiscale – se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi de către plătitorii de impozit pe profit, respectiv 28 de trimestre consecutive în cazul plătitorilor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.